DECLARAŢIA FEMEILOR MUZICIENE, ROMA, SEPTEMBRIE, 2000
În 1996, la sfârşitul primei ediţii a Simpozionului Internaţional “Donne in Musica: Gli Incontri al Borgo”, Fiuggi, femei muziciene din 26 de ţări(compozitoare, interprete, dirijoare, muzicoloage, organizatoare), au semnat un document cunoscut drept Declaraţia de la Fiuggi 1996. Această Declaraţie, care a circulat în întreaga lume printre femeile muziciene în cadrul organizaţiilor feminine sau în academii, a arătat ce anume consideră femeile muziciene a fi principalele obiective.

În 1999 Declaraţia a fost revizuită, iar în septembrie 2000 a fost acceptată în unanimitate de Comitetul Internaţional de onoare al Fundaţiei “Donne in Musica” la Roma. Documentul conţine următoarele:

Fiecare ţară este invitată să încurajeze înfinţarea de organizaţii pentru documentare şi informare privind femeile compozitoare din interiorul graniţelor lor. Aceste organizaţii trebuie să fie în poziţia de a de a schimba informaţii despre femeile muziciene cu alte organizaţii; totodată trebuie să adune informaţii privind structurile instituţionale muzicale responsabile cu creaţia, promovarea şi programarea de muzică: festivaluri de muzică contemporană sau clasică, festivaluri de muzică feminină, interpreţi, posibilităţi financiare, burse. Femeile muziciene trebuie stimulate să joace un rol important în activitatea de programare, promovare şi achiziţionare, astfel încît procentul de lucrări feminine în stagiunile orchestrelor şi ansamblurilor să creasă. Femeile trebuie să deţină o mare parte în organizarea muzicală din propria ţară şi să încurajeze colaborarea între compozitori şi interpreţi. Organiţaţiile feminine ar putea fi legate prin WEBB.

Deşi în cele mai multe ţări legislaţia asigură oportunităţi şi drepturi egale pentru femei şi în teorie dau acces la toate zonele de interes, în practică acest lucru nu se prea întâmplă. Organizaţiile artistice de femei ar trebui să vadă dacă realitatea socială din ţara lor este în conformitate cu legea. În majoritatea ţărilor, femeile sunt insuficient reprezentate la nivell instituţional. Trebuie să promovăm activ prezenţa feminină în comisii, comitete şi pretutindeni unde talentul lor poate fi folosit. Femeile politiciene trebuie să fie conştiente de diferenţa dintre legislaţie şi practică şi să pledeze pentru cauza femeilor şi pentru deschiderea resurselor financiare.

Informaţia despre femeile implicate în muzică trebuie să circule în şcoli, la nivelul profesorilor de muzică femei sau bărbaţi . Contribuţia feminină în toate culturile ar fi necesar să devină parte integrantă în curriuculum-uri din şcoli, universităţi, colegii. Părinţii trebuie să susţină talentull muzical al copiilor lor, deopotrivă fii, sau fiice care le onorează astfel moştenirea şi tradiţia culturală.

Femeile artiste trebuie să citească şi să-şi însuşeasă documentele UNESCO privind Drepturile Artistului şi Documentul Final de la Conferinţa Mondială Interguvernamentală pentru Politici Culturale şi Dezvoltare, Stockolm 1998.

Recunoaşterea meritelor culturale ale femeilor poate asigura participarea lor la formularea şi implementarea politicilor culturale la toate nivele şi accesul lor la poziţiile de decizie în lumea culturală. Este important să se păstreze, promoveze, susţină, apere drepturile femeilor artiste din toate comunităţile. Astfel putem depăşi şi înlocui viziunea monoculturală masculină.

Rolul nostru important în transmiterea moştenirii tangibile sau intangibile nu trebuie să fie trecut cu vedrea întrucât aparţine nu doar unui popor sau unei culturi ci întregii umanităţi.